Drumul Emausului – un drum pe care mergem adesea!

Zilele acestea ne-am amintit mai mult decât de obicei – ba chiar am și sărbătorit! – moartea și învierea Domnului Isus. Mulți oameni L-au urmat pe Domnul Isus în timpul lucrării Sale publice pe acest pământ. Ce-i drept, mulți dintre aceștia Îl urmau din motive pe care noi probabil le-am cataloga ca fiind „nebiblice”. 

Unii chiar L-au crezut pe Mântuitorul când a spus că este Fiul lui Dumnezeu. Alții vedeau în Domnul Isus un „proroc puternic în fapte și în cuvinte înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod” (vezi Luca 24:19).

Pune-te puțin în pielea acestor doi ucenici ai Domnului Isus care se îndreptau înapoi spre casele lor, în Emaus. Ți-ai pus încrederea că Omul acela era cu totul diferit de ceilalți oameni de care ai auzit sau pe care i-ai cunoscut. Ți-ai zis: „Gata, de acum încolo Îl urmez pe El.” Și, nu doar că ți-ai spus aceste cuvinte, ba chiar le-ai pus în practică. Aveai tot felul de așteptări de la El. Însă, ce să vezi? După ceva vreme oamenii Legii, cărturarii, saducheii și fariseii căutau să-L omoare. Tocmai din rândul celor doisprezece găsiră ei pe cineva care să-L dea pe mâinile lor. L-ai văzut cum a fost luat și te așteptai să facă o minune, să se vadă caii și carele de foc care-au fost văzute în timpul lui Elisei. Dar nu, nimic din toate acestea! Cu astfel de gânduri, de așteptări neîmplinite, te întorci dezamăgit spre casă. Nu singur, ci cu un vecin. Și, ca timpul să treacă mai repede, începeți să discutați între voi toate cele întâmplate. La un moment dat vine cineva… Restul întâmplării o poți citi în Luca 24:15-35.

Ai fost și tu pe aici? Ești și tu pe aici?

„La ce te referi?” probabil te-ntrebi.

Ți se întâmplă să ai anumite așteptări de la Domnul, de la biserică, de la frați și surori, de la alții... și să nu ți se împlinească? Te așteptai ca în „Familia Domnului” lucrurile să meargă strună, și când-colo lucrurile scârțâie și par să nu înainteze deloc chiar. Ce faci într-o astfel de situație? Unde te afli? Ei bine, te afli pe drumul Emausului. Nu știu care sunt frustrările tale, dar știu că ai avut și poate ai. Nu știu care sunt nemulțumirile tale, dar știu că ai avut și poate încă ai.

Însă mai știu un lucru. Și Domnul merge pe drumul acesta. Da, El merge pe drumul acesta pentru tine. Nu te vrea pe acest drum. Te vrea din nou în mijlocul comunității. Te vrea din nou în mijlocul Familiei. De data aceasta, tu să fii acela care să-i motiveze și să-i încurajeze pe alții să n-o ia pe drumul de pe care tocmai te-ai întors.

M-am aflat și eu recent pe acest drum. Orgoliul și aroganța (care păreau inexistente pentru mine – pur și simplu nu le observam deloc prezența!) mă făceau doar să-mi plâng de milă și mă duceau în jos spre Emaus. Credeam că acesta-i noul drum pe care trebuie să merg. Deși eram foarte reținut, am început să merg pe drumul acesta. Plin de amărăciune, supărare, frustrare. Dar, așa cum li s-a întâmplat celor doi ucenici, Domnul „m-a ajuns din urmă”. El a trimis pe cineva pe drumul meu. Cineva care m-a ajutat să văd din nou lucrurile așa cum trebuie. Cineva care m-a trezit din nou la realitate. Cineva care m-a ajutat să mă întorc din drumul meu. De fapt, sunt sigur c-a fost Domnul. Domnul, care S-a folosit de un frate drag mie. 

Acum nu mă mai aflu pe drumul către Emaus, pentru c-am aflat că, deși apar nemulțumiri, frământări și frustrări, ele nu trebuie alimentate. Dacă te afli pe acest drum, privește acest mesaj ca din partea Domnului. Domnul nu te vrea acolo unde te găsești acum. El te vrea înapoi. Te vrea să fii cu totul al Lui. Și, după ce te întorci, la rândul tău, să mergi și să aduci înapoi pe alții care se află pe drumul Emausului.

Timotei Stoica