La mulți ani, tati!

Multe sentimente mă încearcă în momentele acestea când scriu aceste câteva rânduri. E frumos să scrii, mai ales atunci când chiar ai despre ce să scrii. Totuși, de multe ori mi se întâmplă să am acel sentiment de neputință, știind că cuvintele pe care le voi folosi nu pot exprima decât într-o foarte mică măsură lucrurile la care mă gândesc și despre care intenționez să scriu.

De ceva vreme, aproape noapte după noapte, ascult (în căști) RVE Sibiu. Am crescut cu RVE Sibiu. În casa noastră era pornit non-stop radioul, pe frecvența 89.4 (frecvența acestui canal de radio în zona Sibiului). De foarte multe ori mă simt pus parcă în fața unui zid transparent pe care nu-l pot escalada, iar în partea cealaltă a zidului sunt fragmente din copilăria mea.

Ce frumoasă e copilăria! Fără griji, fără probleme și, da, fără prea multă minte! Mi-e dor de inocența copilăriei! Nu cunoșteam multe lucruri, dar nici nu-mi făceam griji cu privire la aceasta! Acum însă, când cunosc ceva mai multe ca atunci, îmi dau seama că parcă s-a pierdut ceva. Teorii peste teorii, informații peste informații, însă parcă lipsește ceva. Lipsește simplitatea. Lipsește modestia. Lipsește aplicarea acestor învățături în viața de zi cu zi. Cunoaștem o mulțime de lucruri din Biblie, însă parcă practica am dat-o uitării.

Un alt gând: Dumnezeu ne binecuvântează în multe feluri. Una dintre binecuvântările Sale este prin oamenii pe care-i aduce în viața noastră, oameni din jurul nostru, sau oameni în viața cărora noi am apărut. Oameni deosebiți. Oameni speciali. 

Despre un astfel de om vreau să scriu câteva rânduri. Cine este el? Este tatăl meu. Un om deosebit! Și nu, nu spun lucrul acesta doar ca să-l laud, ci o spun fiindcă-i adevărat. Îmi aduc aminte cu mare bucurie de multe din momentele din copilărie. Deși atunci nu înțelegeam multe lucruri, acum, privind în urmă, îmi dau seama cât de minunat a fost și este tatăl meu. Nu-i un om perfect, și nu s-a sfiit să ascundă asta încă de când eram un mic copil. 

Astăzi este o zi specială. E ziua în care împlinește 66 de ani. Parcă nu-mi vine să cred când scriu aceste cuvinte! 66 de ani! Aproape un an a trecut de când a intrat la pensie! Îl iubesc! Mă bucur de tatăl meu! Mă bucur de credința și de credincioșia tatălui meu! Am fost binecuvântat să am un astfel de tată care Îl iubește pe Domnul.

Ce i-aș putea dori? Să-și ducă credința și mântuirea tot așa sau chiar mai bine mai departe. Probabil aici m-ar corecta și mi-ar spune că asta se poate doar prin harul Domnului. Și, da, așa este! Doar prin harul Domnului!

Tătic, îți doresc să trăiești în harul Domnului! Să te bucuri de harul Domnului! Să beneficiezi de harul Domnului! Să te desfătezi de Dumnezeul acestui har! Și... câte zile îți mai dă Domnul, să le trăiești pe toate, pe deplin, pentru Domnul!

Îmi pare rău că nu-s mai aproape, să-ți fi putut spune aceste cuvinte față în față, însă mă rog Domnului să ne putem revedea cât mai curând! Până atunci, Domnul să fie cu tine și să-ți ajute în tot ce faci! Să-ți dea sănătate și să te întărească!

Din Suceava, cu dragoste,

Al tău fiu,

Timotei.

P.S. Am spus că mi-e dor de vremea copilăriei: