Ruleta Rusească sau... puterea majorității și ignoranța noastră

Cu câteva săptămâni în urmă am văzut o imagine cu un text amuzant, în limba engleză. Aceasta spunea: „Cinci din șase oameni de știință afirmă că ruleta rusească este sigură.” (Pentru cei care nu sunt familiari cu acest joc, o scurtă descriere e potrivită: Într-un pistol (poate revolver) care are șase locuri pentru gloanțe se pune un singur glonț și se pune la tâmpla omului. Unul din șase n-o să scape cu viață.) Mă gândesc la ce-mi spunea cineva cu ceva vreme în urmă, și anume că o glumă pe care ești nevoit s-o explici nu mai e o glumă. Totuși, dacă cel căruia i-o spui n-o pricepe, tot trebuie să i-o explici, chiar dacă-și va pierde farmecul. E fenomenal comicul de situație… sau poate că nu?!?

Deci, ce vreau să-ți spun în acest articol? (Oare numai mie mi se pare că-n ultima vreme tind să mă pierd în detalii neimportante, astfel încât diluez cu totul conținutul unui mesaj/articol? – Spune-mi că nu, te rog! :D )

Cum știi că ceva este adevărat sau nu? Care sunt criteriile după care hotărăști că un lucru este sau nu adevărat?
Păi, cei mai mulți susțin asta.

Am mai multe surse care afirmă asta.

Până acum tot așa se știe.

Din moși-strămoși se știa așa.

Nici nu-mi pot imagina că altceva ar fi adevărat.

… etc…

Nu dăm dovadă de ignoranță prin aceste răspunsuri?

Frate, e păcat să te uiți la televizor!! Serios? De unde știi? Păi…

Frate, să ai mulți bani e păcat. Serios? De unde știi? (Și aici urmează o mulțime de versete rupte de context și câteva pilde în care alte adevăruri au fost accentuate).

Frate, e păcat să mergi la mare. à ca răspuns la acest lucru, cineva venea cu Marcu 3:7 („Isus S-a dus cu ucenicii Săi la mare.”)

Oare faptul că majoritatea crede, afirmă sau chiar susține un lucru, asta înseamnă că acel lucru este automat adevărat?

Spune-i Ne Plus Ultra lui Cristopher Columb (Dacă cunoști limba engleză, vezi: https://bible.org/node/10347 )

Alții pot să-ți spună chiar din proprie experiență că anumite lucruri sunt adevărate, precum cei 5 din 6 oameni de știință despre siguranța ruletei rusești.

Fără să mai despic firul în patru, iată ce vreau să-ți spun: Adevărul nu este determinat de părerea majorității, nu este determinat, confirmat sau descoperit de experiență, nu este neapărat ce se știe din moși-strămoși.

Adevărul este Unul Singur (vezi Ioan 14:6).

Știi ce-a spus Mântuitorul în rugăciunea Sa de Mare Preot din grădina Ghetsimani, descrisă în Ioan 17?

„Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” (v. 17)

Nu, nu-i ce spun majoritatea oamenilor.

Nu, nu-i ce spun tradițiile și obiceiurile.

Nu, nu-i ce simți și experimentezi.

Da, a fost, este și va fi Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, Biblia.

Partea frumoasă legată de adevărata cunoaștere a adevărului constă tot în cuvintele Mântuitorului:

„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31b, 32)

Să ne ajute Domnul să nu mai înghițim tot ce primim, tot ce promovează oamenii și societatea în care trăim, să nu acceptăm tot ce ne spun aceia care-și spun că sunt oameni ai lui Dumnezeu, ci să fim ca cei din Bereea, care cercetau Scripturile să vadă dacă ceea ce marele apostol Pavel le predica era adevărat.

„Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!”

Stoica Timotei

Doctrină vs. Dragoste

De mai multă vreme încoace am observat o tendință tot mai mare de împotrivire față de teologie, dogme, doctrine, învățături biblice. Nu-i ceva nou, nu-i un lucru la care mă gândesc de puțină vreme, ci de câțiva ani încoace văd cum, tot mai mulți creștini (în speță tineri) se împotrivesc teologiei.

 

Tu ce spui? E un lucru rău să cunoști teologie? E un lucru greșit să cunoști doctrinele? Sau… să merg și mai departe… e un lucru rău să dorești să cunoști mai bine doctrinele biblice?

 

În câteva cântări și în multe discuții am observat că această căutare după cunoașterea doctrinelor este pusă în contrast cu dragostea sau cu lipsa dragostei. Oare acolo unde este doctrină nu este sau nu poate fi și dragoste?

 

Ieri am avut ocazia să întâlnesc un frate și să stăm de vorbă. Aproape toată discuția noastră s-a centrat în jurul doctrinelor (reformate). M-a însuflețit discuția. Mi-a dat un avânt de care simțeam că am nevoie.

 Da’ nu-s plictisitoare discuțiile astea? Nu-s interminabile? Nu! Nu sunt! Sunt BENEFICE!

 

La începutul ultimei cărți a Sfintelor Scripturi (Apocalipsa) găsim șapte scrisori adresate la șapte biserici. Prima biserică căreia îi este adresată prima scrisoare este biserica din Efes. Se știe despre ea, despre ce avea Domnul împotriva ei: ȘI-A PĂRĂSIT DRAGOSTEA DINTÂI.

Asta-i frate, vezi că știi? Dragostea e importantă, nu ce crezi. Uite o biserică care avea învățătură sănătoasă, dar care era lipsită de dragoste. Mulțumesc! De exemplul acesta aveam nevoie.

 

Da, o biserică care și-a părăsit dragostea dintâi, dar care avea o învățătură sănătoasă și putea să discearnă adevărata învățătură a Cuvântului lui Dumnezeu de cele false care apar „pe lângă Cuvântul lui Dumnezeu” (Nu tot ce conține cuvinte precum „Dumnezeu”, „Isus Hristos”, „Viață veșnică”, „Mântuire” înseamnă automat că-i și adevărat! Mare grijă!).

Totuși, este un lucru foarte interesant legat de această biserică. Un lucru pe care nu l-am sesizat până acum câteva zile și de care mă bucur că Domnul mi l-a descoperit. În contextul acesta în care Domnul Isus judecă această biserică din cauza faptului că și-a părăsit dragostea dintâi, te-ai aștepta ca Domnul Isus să vorbească și împotriva faptului că are doctrină sănătoasă, nu-i așa? Că, vorba aia… „Din cauza doctrinei dragostea dispare.” (îmi pare foarte rău că nu mai știu cine mi-a spus vorba asta și a militat în favoarea ei).

 

„Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta, și că nu poți suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, și nu sunt, și i-ai găsit mincinoși. Știu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu și că n-ai obosit.”

 

Da, exact acestea sunt cuvintele Domnului Isus pentru această biserică. Te-ai aștepta ca Domnul să-i muștruluiască pentru accentul lor prea mare pus pe învățătura sănătoasă (doctrina biblică), dar totuși, n-o face. De ce? Pentru că Domnul Isus vrea ca noi să cunoaștem adevărul. El vrea să trăim în adevărul Său. Vrea să ne lăsăm captivați de adevărul Său.

Unde-i, totuși, problema?

Problema este atunci când adevărul Cuvântului lui Dumnezeu îți rămâne doar la nivelul intelectului, și nu atinge inima. Adevărul lui Dumnezeu care atinge inima omului rezultă într-o viață plină de entuziasm și de PASIUNE pentru Domnul.

Deci, doctrina nu este opusul dragostei, iar dragostea nu este opusul dragostei. Se poate să ai doctrină sănătoasă, dar să nu ai dragoste (vezi exemplul de mai sus al bisericii din Efes), dar de asemenea se poate să ai dragoste, dar să nu ai o doctrină biblică solidă. Nu trebuie să alegi ce preferi dintre cele două, ci trebuie să le ai pe amândouă!

 

Mă rog Domnului ca, pe măsură ce descoperim tot mai multe adevăruri despre El, despre lucrarea Lui măreață și minunată, dragostea noastră pentru El și pentru oameni să crească tot mai mult.

 

 

Stoica Timotei

Cufundat în lectură ... ziditoare! Dor mi-a fost!!

Vreau să încep articolul acesta cu o confesiune. Până la urmă, la ce bun un blog dacă nici aici nu pot să spun (măcar în parte) ceea ce gândesc? Așadar, revin la confesiunea despre care vorbeam mai devreme... de când m-am angajat (4 ianuarie, anul curent) și până acum am început să citesc o mulțime de cărți (mai multe ca niciodată într-un interval de aproximativ 6 luni) și... ia să văd, intuiești?... și... pot număra pe degetele de la o mână cărțile pe care le-am și terminat. Deja mă gândesc la o judecată din partea cititorului: Vai, frate, dar ce pocăit ești tu? Nu știi că psalmistul David spune în primul psalm că cel neprihănit duce la bun sfârșit ceea ce începe? Înainte de a continua cu judecata, dă-mi voie să mă laud! Am dus la bun sfârșit citirea unei cărți extraordinar de potrivite pentru mine, în această perioadă. Da, am citit-o cu nesaț.

Cum a început totul? Obișnuiesc să merg la librăria Agape din Suceava destul de des. Așa mi s-a întâmplat și ultima dată când am mers acolo. Am zărit o carte printre niște cărți de povești (apropo, nu prea cercetez zona cu beletristică!). Din start mi-am spus că locul ei nu este acolo. Am început s-o răsfoiesc și mi-am dat seama care-i este locul. În biblioteca personală. Sora Marta (vânzătoarea) mi-a spus că chiar în acea zi au primit acea carte, deci e o achiziție foarte proaspătă în librărie.

„Te poți schimba”, la o primă citire, pare un titlu cam îndrăzneț. Îmi place, totuși, că pune o bază solidă de la care pleacă în abordarea acestui subiect. Autorul începe întrebându-te ce vrei să schimbi. Bună întrebare, nu-i așa? Pentru a știi ce trebuie să schimbi, trebuie să știi ce ai fost creat să fii, ce ești și ce poți deveni. Pe scurt: suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, păcatul a distorsionat acel chip, dar Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus Hristos vrea să restaureze acel chip. Aceasta-i schimbarea care trebuie să ți-o dorești.
Apoi, autorul mai aruncă o pastilă prin întrebarea: „De ce vrei să te schimbi?” Hopa! Motivații! Asta-i problema din spatele multor acțiuni de-ale noastre. După ce prezintă câteva motivații greșite pentru schimbare, autorul prezintă care ar trebui să fie adevăratele motive pentru schimbare (pe care, cu siguranță, n-o să le descriu în acest articol!).
Următorul capitol prezintă cum te vei schimba. Din nou, autorul arată câteva modalități greșite în schimbare, apoi prezintă cum poate fi aceasta făcută, potrivit învățăturilor Scripturii.

Deci, putem alitera puțin, afirmând că în procesul schimbării trebuie să știm:

Modelul pentru schimbare

Motivația pentru schimbare

Modalități pentru schimbare.

Și acesta-i doar începutul cărții...sper că-ți dai seama că scopul meu în acest articol nu este să fac un rezumat complet al cărții, ci doar să-ți prezint doar CÂTEVA lucruri care mi-au atras atenția și care mi-au plăcut din această carte.

Ce mai trebuie să știi despre carte? Fiecare capitol încheie apelând la partea practică. Vei găsi mai multe întrebări la care să meditezi, să răspunzi, și chiar să-ți notezi undeva răspunsul la acestea. Foarte util.

Și când crezi că ai descoperit secretul pentru schimbare, vei descoperi un alt adevăr. Un adevăr foarte important. De fapt, aș spune că este adevărul culminant al cărții. Să ți-l spun? Bine, hai că ți-l spun (foarte pe scurt!): Tocmai când am crezut că am descoperit secretul schimbării, autorul dă drumul bombei: FIECARE ZI NECESITĂ SCHIMBĂRI. Cu alte cuvinte, în fiecare zi a vieții mele sunt în procesul acesta al schimbării. Până când? Până la final. Până la capăt. Până la sfârșit. Dar, iată vestea bună: Domnul este de partea noastră.

Deci, iată o carte care trebuie să o ai în biblioteca ta și pe care, CU SIGURANȚĂ, nu te vei mulțumi să o citești o singură dată.

Mulțumesc, Doamne, pentru că mi-ai descoperit adevăruri frumoase, de care aveam nevoie, prin această carte.
Mulțumesc David Reguș pentru c-am găsit cartea aceasta la Agape. Dacă n-o găseam, cel mai probabil n-o cumpăram altfel.

Domnul fie lăudat!

Gabi și Raluca, nu Gabi vs. Raluca

Nu-mi vine să cred! Deja a trecut o săptămână (și câteva ore!!) de când v-am semnat sentința în fața ofițerului de stare civilă!
Repede trece timpul, dar și noi odată cu el. Mă gândeam să vă scriu (doar) câteva rânduri... sper să nu-mi dispară inspirația...

Gabi, a fost o zi când m-ai sunat și mi-ai spus că-ți place de Raluca... Apoi a urmat o altă zi când m-ai sunat și mi-ai spus că vorbești cu Raluca, și că trebuie să am grijă să-mi cam țin gura închisă... mai ales pe strada Cloșca. A venit și ziua în care m-ai sunat și mi-ai spus că vreți să vă căsătoriți. Parcă atunci m-am mai dezmeticit puțin. Dar, până să mă dezmeticesc cu totul, a sosit ziua când m-ai sunat din nou și mi-ai spus c-ați făcut rezervările la restaurant. Mai știi ce te-am întrebat?
- Bă Gabi, dar Raluca știe?

Și-au mai trecut câteva zile, și-am ajuns și noi la Sibiu. M-ai pus să-ți semnez sentința. N-am refuzat. Chiar nicio reținere n-am avut. Am semnat sentința cu bucurie. Hotărârea voastră de a vă uni viețile va trebui să vă urmeze întreaga viață. Sper să fie o sentință la o viață plină de binecuvântări. Sper să fie o sentință la o viață plină de semnificație. Sper să fie o sentință la o viață plină de har. Sper să fie o sentință la o viață plină de prezența Domnului în căminul vostru.
Nu uita, nu e Gabi împotriva (vs.) Raluca, ci Gabi și Raluca. Când lucrurile nu o să fie prea roz, VĂ ROG, nu uitați lucrul acesta. Nu sunteți unul împotriva celuilalt, ci unul pentru celălalt.
Ăsta-i un alt sfat pe lângă cele oferite deja. Probabil vor urma și altele... ce probabil?!? CU SIGURANȚĂ!
Îmi place să cred că în același timp în care vă spun vouă lucrurile astea, mi le spun și mie.

Domnul fie cu voi și în voi!
Bucurați-vă unul de altul și fiți o binecuvântare unul pentru celălalt!

Să ne (re)vedem cu bine! :)

Gică Contra... de pe Facebook!

Mă minunez să văd de multe ori diversitatea oamenilor din mediul evanghelic care se perindă pe Facebook. Tot felul de oameni. Care mai de care mai diferiți. Diversitatea, de cele mai multe ori, nu cred că-i un lucru tocmai rău. Săptămânile acestea mi-am făcut timp să verific vreo 50 de friend requests din vreo 200 la care încă nu am dat confirm sau delete.

Postez pe Facebook ce-mi place. Mesaje de încurajare, citate, lucruri preluate din viața de zi cu zi, clipuri, predici scurte, îndemnuri, meditații și, da, chiar și lucruri amuzante.
Vai! Lucruri amuzante?!? ĂSTA-I SACRILEGIU, frate! Cum poți să pui lucruri lumești pe pagina ta de Facebook? E PĂCAT, frate! Cazi din har și mergi în iad dacă vei face așa ceva!

Mi s-a dat să am „harul” de a avea parte de astfel de comentarii în ce privește anumite postări din ultimele săptămâni. Frate, e păcat să glumești! Domnul nu a glumit și nu a râs niciodată. El numai a plâns!
Oare? Chiar n-a folosit Domnul sarcasm? Oare n-a folosit Domnul Isus ironie? Oare n-a râs Domnul Isus? Păi, dacă răspunsul tău la aceste întrebări e că Domnul n-a făcut nimic din toate acestea, permite-mi să-ți spun că Domnul pe care ți-l imaginezi tu nu este Domnul Bibliei.

Cum poți, frate, să pui pe peretele tău de pe Facebook lucruri din lumea asta? Păi... să pun lucruri din altă lume? Nu cunosc nicio altă lume... încă! Trăiesc în lumea asta. Ce se întâmplă în jurul meu mă afectează într-un mod mai mare sau mai mic.
Poate o să te șocheze, dar și Domnul Isus a trăit în această lume și s-a folosit de lucruri actuale și de-ale oamenilor, cu care aceștia erau obișnuiți. El a văzut nevoia oamenilor și a fost printre ei. Nu a trăit ca ei, dar a fost PRINTRE ei. Fiind printre ei, a folosit imagini cunoscute de ei: fermieri, agricultură, împărați, nunți etc. Oare dacă Domnul Isus ar fi trăit astăzi printre noi, n-ar fi spus nicio pildă din lumea fotbalului? Eh! La întrebarea asta chiar n-o să răspund!

Dar, în ce-l privește pe apostolul Pavel, cu siguranță ar fi făcut-o! Imaginea luptătorului care luptă în arene, care lovește, dar nu ca și cum lovește în vânt, imaginea atletului care aleargă, imaginea soldatului care merge la război - toate acestea sunt imagini pe care apostolul Pavel le-a folosit pentru a ilustra adevăruri spirituale.
Pavele, ce bine că n-ai avut Facebook! Ar fi sărit și pe tine „neprihăniții” bisericilor noastre, care parcă abia așteaptă să pui ceva pe perete care să n-aibă de-a face cu Biblia, că-și fac apariția imediat.

Apropo, am mai observat un lucru. Oamenii aceștia nu spun nimic în legătură cu postările în care subliniezi anumite adevăruri spirituale...

Eu mă opresc aici. Nu vreau să crezi că judec pe cineva anume în articolul acesta, sau că l-am scris plin de frustrări. Ba dimpotrivă, sunt foarte degajat și fără niciun pic de amărăciune când scriu aceste rânduri.
Vreau să te încurajez, dacă ai și tu „Gică Contra” prin lista ta de Friends de pe Facebook. Continuă să-L iubești pe Domnul Isus. Nu te izola de lumea în care trăiești, dar nici nu te lăsa contaminat de ea. Caută-L pe Domnul, prețuiește-L pe Domnul și fă-L de cunoscut celor din jur.

Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! :)

Cât te costă ADEVĂRUL? (Predică)

Ce tratăm - simptomele sau cauza?

Multe gânduri mi se perindă prin minte în ultima vreme cu privire la această întrebare, și nu știu de unde să încep, și cu atât mai puțin unde o să sfârșesc. Sper, totuși, să existe o oarecare coerență în articolul ăsta, să existe o legătură între idei, fraze, paragrafe. Dacă nu, îmi pare rău că te-am pus să citești așa ceva.

Am început de ceva vreme să citesc (din nou) ceva cărți pe tema căsătoriei și vieții de familie. Soția mea a fost tare încântată de lucrul acesta - așa ca primă reacție! - apoi și-a adus aminte că se apropie nunta celui mai bun prieten cu care m-a binecuvântat Dumnezeu, Gabi M., și știe că nu-mi place să rămân nepregătit în astfel de situații. Așadar, am fost demascat chiar înainte de a putea zice pește (nu că m-aș fi gândit la asta în acele momente!).

Multe din lucrurile scrise în cărțile acestea au un numitor comun, și anume: oamenii tratează problema după ce aceasta apare, nicidecum înainte. Nu-i, de fapt, ceva normal să procedezi astfel?

Astfel de situații le asemăn cu gropile din drumuri care sunt „petecite”. Fac treabă bună oamenii. Petecesc rănile, problemele, necazurile... după ce acestea apar.

Te-ai întrebat vreodată de ce se întâmplă asta? Cred că unul dintre motivele care pot fi înșiruite este acesta: negarea realității. Adică? Ce vreau să spun cu negarea realității? Cu ceva vreme înainte de nunta mea, într-o sâmbătă, mergeam la întâlnirea tinerilor din Suceava. Când m-am dat jos din maxi taxi am realizat că nu mai aveam portofelul la mine. M-am gândit că l-oi fi uitat în maxi taxi, dar pur și simplu parcă nu-mi venea să accept asta. După câteva momente în care mi-am verificat buzunarele și ghiozdanul, am zis că sigur a rămas în maxi taxi, pe scaunul de lângă cel pe care am stat. După multă alergare (foarte rapidă!) am ajuns maxi taxi-ul din urmă și i-am făcut semn șoferului să oprească și să mă lase să urc. I-am explicat situația și, într-adevăr, portofelul era acolo.

Ce legătura are lucrul acesta cu articolul acesta? Revenim la întrebarea lansată mai devreme (puțin reformulată): De ce „petecim” în loc să prevenim? Pentru că nu credem că NOUĂ o să ni se întâmple ACEL lucru. Da, se poate întâmpla ALTORA, dar nu NOUĂ. Și, prin urmare, nu are rost să iau vreo măsură în acea privință.

În ultimii ani, mai multe lucruri nu-mi dau pace: durerile de spate, de cap, în piept, și altele. Vorbind cu cineva legat de niște dureri de cap ce le avusesem, mă întreabă: „Dar tu ai de gând să mergi la spital după ce-o să mori, ca să-ți faci niște analize să vezi ce anume ai?” O, cât adevăr!

Nu știu cum ești tu, dar știu că de cele mai multe ori am „petecit” în loc să încerc să previn anumite lucruri. Oare asta să fie natura noastră, a oamenilor? Să așteptăm să ne izbească necazul, iar mai apoi să acționăm în consecință?

Și împăratul Babilonului a făcut la fel. A primit avertismentul clar din partea lui Dumnezeu, dar la 12 luni după aceea el tot nu a luat aminte la acel avertisment, iar pedeapsa lui Dumnezeu s-a îndeplinit chiar în acea zi. 

Știm că într-o zi vom părăsi acest pământ, vom muri, știm că există iad și că există rai, știm că Dumnezeu ne cere să venim la El cu pocăință, știm că El vrea să ne sfințim, știm că El vrea să-L iubim și să ne iubim aproapele. Știm toate aceste lucruri... și multe altele!

Ce facem noi? Așteptăm nepăsători de multe ori...
Dacă „nu ne-a lovit Dumnezeu” după un păcat pe care l-am săvârșit, începem să credem că păcatul poate coexista cu El. Ne înșelăm singuri și, așa încet, mai trece o zi și încă una din viața noastră... până la ultima.

Simptome ale stării noastre sunt multe, dar cauza este cât se poate de clară: PĂCATUL! Ce faci în privința păcatului din viața ta? Petecești pe ici, pe colo, câte o „cădere”, o „alunecare”, o „stare de neveghere”, și mergi cu astea mai departe?

Soluția? Vino la El! E o soluție simplă, dar parcă din cauza simplității ei, mult prea grea. Mă rog Domnului să ne trezească, să ne deștepte pe toți - că doar, vorba aia... de foarte mulți ani vrem să ne deșteptăm, și o cântăm cu mândrie („Deșteaptă-te, române din somnul cel de moarte”).

Închei cu câteva versete biblice:

„Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele” (Romani 13:11-14).