A trecut ceva timp de când am început această călătorie... o
călătorie în necunoscut, dar foarte palpitantă. Ce călătorie frumoasă!
E, de fapt, cea mai frumoasă călătorie pe care o poate avea vreun om!!!
Am
avut bucuria de a te cunoaște, de a împărtăși împreună dorințe,
gânduri, păreri și convingeri. Nu știu cum ai fost înainte de a porni la
acest drum... Dar eu mă așteptam să fie mereu zi... Dar, iată-ne ajunși
în fața unei mari prăpăstii în fața noastră... Și, cum acest lucru nu
ar fi de ajuns, noaptea s-a instalat și pe drumul nostru. Cerul mult
prea înnorat de atâtea îngrijorări și de atâtea probleme împiedică
lumina lunii și a stelelor să ne lumineze drumul.
Deci, nu este un cadru deloc feeric...
Iată-ne,
așadar, stând pe loc și întrebându-ne ce am putea face... Prima opțiune
este să renunțăm la călătoria noastra... oare să o aplicăm? Oare o fi
singura opțiune de luat în calcul?...
Iată o altă
opțiune: Ne oprim. Stăm pe loc. Ne rugăm. Așteptăm. ... Ce am putea
aștepta în astfel de momente? Cum am putea sta liniștiți în astfel de
momente? De ce să ne oprim și să stăm?
Pentru că ... ei
bine... o să vină dimineața... E doar o problemă de timp. Și, când
dimineața va veni, va apărea din nou lumina pe drumul nostru și ne vom
putea continua călătoria.
Ești dispusă să faci acest lucru?
Stoica Timotei,
25.10.2011